Când devine furia o problemă?

Furia este o emoție normală, mai ales pentru copii și adolescenți care încă învață să-și gestioneze sentimentele. Cu toate acestea, furia poate deveni o problemă atunci când:

• Devine copleșitoare: Când furia îi face pe copii să simtă că nu mai au control, că sunt nefericiți sau că nu sunt suficient de buni.

• Afectează relațiile: Dacă duce la conflicte cu prietenii, familia sau alte persoane.

• Se manifestă prin agresiune fizică: Lovind, țipând sau fiind violenți față de alții.

• Se manifestă prin autovătămare: Când furia este exprimată prin comportamente prin care se rănesc pe ei înșiși.

  
  

Tipuri de comportament furios:

1. Agresivitate externă: Țipete, lovituri sau alte acțiuni violente față de alții.

2. Agresivitate internă: Criticarea excesivă a propriei persoane sau autovătămarea.

3. Agresivitate pasivă: Ignorarea oamenilor, sarcasmul sau comportamentul subtil răutăcios.

   
   

De ce apare furia?

Furia poate masca emoții mai profunde, cum ar fi:

• Frica

• Tristețea

• Durerea

• Sentimentul de pierdere

Dacă furia persistă pentru o perioadă lungă, poate fi și un semn al unei stări de spirit scăzute sau o modalitate prin care copilul comunică faptul că ceva în viața lui nu este în regulă.

Cum să răspunzi comportamentului furios sau agresiv:

1. Păstrează-ți calmul:

   • Evită să răspunzi cu furie, deoarece acest lucru poate escalada situația.

   • Folosește un ton calm și un limbaj corporal deschis (de exemplu, evită să-ți încrucișezi brațele).

2. Separă emoțiile de comportament:

   • Validează emoțiile copilului, dar setează limite pentru comportament:

     • „E în regulă să fii supărat, dar nu este în regulă să lovești sau să țipi.”

3. Oferă-le spațiu să se liniștească:

   • În special în cazul adolescenților, o pauză pentru a asculta muzică sau a vorbi cu prietenii poate fi de ajutor.

   • Evită să discuți imediat despre ce s-a întâmplat sau să pui multe întrebări când încă sunt furioși.

4. Discută după ce s-au liniștit:

   • După ce copilul a avut timp să se calmeze, întreabă-l cu blândețe ce s-a întâmplat.

   • Arată-i că încerci să înțelegi lucrurile din perspectiva lui. Reamintește-i că furia este în regulă, dar comportamentele agresive nu sunt.

   • 
     

Cum să sprijini copilul să-și gestioneze furia în mod pozitiv:

1. Creează oportunități pentru a vorbi:

   • Încurajează-l să-și exprime emoțiile, dar dacă nu vrea să vorbească, oferă alte metode de comunicare, cum ar fi scrisul sau desenatul.

2. Ajută-l să identifice factorii declanșatori:

   • Împreună, încercați să descoperiți ce anume îl face să se simtă furios.

3. Susține-l în găsirea strategiilor care funcționează pentru el:

   • Exerciții de respirație, plimbări, jurnalul emoțiilor sau alte tehnici de calmare.

4. Creează un plan de acțiune împreună:

   • Elaborați pași clari pentru a gestiona episoadele de furie în viitor.

5. Păstrează limitele:

   • Fii consecvent cu regulile legate de comportamentul acceptabil.

6. Fii un model:

   • Arată-i copilului cum gestionezi tu propriile emoții, pentru a-l ajuta să învețe prin exemplu.

7. Reasigură-l și menține speranța:

   • Spune-i că este în regulă să aibă dificultăți și că lucrurile se pot îmbunătăți cu timpul.

     
     

Ce spun tinerii că îi ajută:

• Gândește-te la imaginea de ansamblu: „Va mai conta asta peste un an?”

• Încearcă să spui de ce ești furios și oferă-ți timp singur pentru a te calma.

• Reflectă asupra modului în care acțiunile tale îi afectează pe ceilalți.

• Cere scuze dacă ai rănit pe cineva – și cere-ți scuze ție dacă te-ai rănit singur.

• Identifică motivele furiei pentru a le recunoaște înainte de a reacționa data viitoare.

• Vorbește cu cineva despre ceea ce te deranjează.

  
  

Unde să găsești ajutor profesional:

Dacă furia copilului afectează viața de zi cu zi sau relațiile pe termen lung, este bine să cauți sprijin profesional. Iată câteva resurse utile:

1. Consiliere sau terapie:

   • Terapia cognitiv-comportamentală il poate ajuta pe copil să isi gestioneze emoțiile și comportamentele.

2. Consultarea medicului de familie:

   • Medicul poate oferi recomandări către specialiști sau servicii potrivite.

3. Sprijin la școală:

   • Consilierii școlari sau profesorii pot colabora pentru a sprijini copilul.